Cinci pași pentru eliberarea de păcat
Localizare: Catehism » Sacramente » Pașii la Spovada
Un proces prezentat pe pași
- 1) Examinarea conștiinței
- 2) Părerea de rău
- 3) Propunerea de îndreptare
- 4) Mărturisirea păcatelor
- 5) Împlinirea canonului
Examinarea conștiinței este strădania de a ne aminti ce am păcătuit cu gândul, cu cuvântul, cu fapta sau cu omisiunea, împotriva poruncilor dumnezeiești și bisericești, precum și a obligațiilor pe care le avem la școală, în familie… Trebuie să ne examinăm și obiceiurile rele și ocaziile care ne duc la păcat.
Examinarea conștiinței înainte de Spovadă trebuie să o facem temeinic – cu multă seriozitate; într-un cadru corespunzător, care să favorizeze reculegerea noastră și să nu ne distragă atenția; acordând tot timpul necesar, nu pe fugă. Este recomandat să folosim o listă de întrebări ajutătoare (chestionar pentru examinarea conștiinței), pentru a ne aminti, pe cât posibil, toate păcatele făcute de la ultima Spovadă.
Examinarea conștiinței nu trebuie să o facem doar înainte de Spovadă. De fapt, este recomandat să ne examinăm conștiința în fiecare seară, privind la ceea ce am făcut în ziua care a trecut. Acest exercițiu zilnic este de mare folos în creșterea noastră spirituală și ne ajută mai apoi la examinarea conștiinței în vederea Spovezii.
Spre deosebire de examinarea pentru Spovadă, examinarea zilnică a conștiinței poate include și identificarea a ce am făcut bine, pe lângă la ce am făcut rău. La final îi mulțumim lui Dumnezeu pentru ajutorul în cele bune și ne cerem iertare pentru cele rele.
Părerea de rău este durerea pe care o resimțim în suflet pentru păcatele săvârșite. Ea presupune și disprețuirea acestor păcate. Părerea de rău poate să fie:
- imperfectă (nedesăvârșită), suficientă pentru iertarea păcatelor prin Spovadă; sau
- perfectă (desăvârșită), care, dacă există și angajamentul mărturisirii lor în fața preotului cât mai degrabă cu putință, ne dobândește imediat iertarea păcatelor, dar nu și permisiunea de a ne împărtăși.
Părerea de rău este imperfectă atunci când izvorăște din teama de judecata lui Dumnezeu, de pedeapsa pentru păcatele noastre, sau din repulsia față de urâțenia păcatului.
Părerea de rău este perfectă atunci când izvorăște din iubirea noastră pentru Dumnezeu, când regretăm faptul că l-am supărat prin păcatele noastre, că am rănit relația noastră cu El.
Propunerea de îndreptare este voința fermă de a ne îndrepta viața, de a nu mai păcătui și de a evita toate ocaziile care ne conduc la păcat.
Atenție: propunerea nu este o promisiune fermă! Nu putem promite că nu vom mai păcătui niciodată, dar trebuie să ne dorim să nu mai păcătuim, să ne străduim să devenim mai buni și să evităm situațiile sau prieteniile care ne pot face să comitem păcate.
Doamne Dumnezeul meu, îmi pare rău din adâncul inimii de toate păcatele mele, pentru că prin ele am pierdut harul Tău și Împărăția cerurilor; dar mai mult mă căiesc pentru că, păcătuind, Te-am supărat pe Tine, Părintele meu, atât de mare și atât de bun. Îți făgăduiesc că mă voi strădui din toate puterile, cu ajutorul harului Tău, să nu mai păcătuiesc și să ocolesc ocaziile de păcat. Amin.
Mărturisirea păcatelor este recunoașterea acestora în fața preotului: în primul rând toate păcatele de moarte, indicând și de câte ori le-am făcut; pentru a progresa în viața spirituală, este recomandat cu tărie să ne mărturisim și păcatele ușoare, mai ales pe acelea pe care le săvârșim des.
La final ne reînnoim înaintea preotului părerea de rău și propunerea de îndreptare. După ce acesta ne dă dezlegarea, ieșind de la Spovadă îi mulțumim lui Isus pentru iertarea obținută și împlinim canonul primit de la preot.
Dar dacă am ascuns?
Dacă, din rușine sau din alt motiv, am ascuns un păcat de moarte, dezlegarea primită nu este validă. Am comis un sacrilegiu și la următoarea Spovadă vom mărturisi sacrilegiul și vom și reface mărturisirea de atunci.
Dacă află cineva?
Iată o veste liniștitoare: toți preoții sunt obligați să păstreze, fără excepții, secretul absolut (numit „sigiliu sacramental”) în legătură cu păcatele mărturisite de credincioși în Spovadă.
Intri, saluți preotul: Lăudat să fie Isus Cristos!
Îngenunchezi sau te așezi pe scaun și, făcând semnul Sfintei Cruci, spui: Binecuvântați-mă, părinte, ca să-mi pot mărturisi toate păcatele drept și cum se cuvine.
Dacă nu ești la Prima Spovadă, spui: M-am spovedit ultima dată: ... (spui când).
Apoi spui: Mărturisesc lui Dumnezeu și Dvs., părinte, că de atunci am făcut următoarele păcate: ... (începi cu cele uitate la ultima Spovadă sau pe care le-ai ascuns; îți mărturisești cu sinceritate și părere de rău toate păcatele, așa cum ți le-ai amintit când ai făcut examinarea conștiinței, fără să ascunzi vreun păcat de moarte).
La finalul mărturisirii păcatelor, adaugi: Îmi pare rău din toată inima de toate păcatele mele, și de cele de care nu îmi aduc aminte, pentru că prin ele l-am supărat pe Dumnezeu. Mă voi strădui din toate puterile, cu ajutorul harului, să nu mai păcătuiesc și să ocolesc ocaziile de păcat.
Asculți sfaturile preotului, răspunzi la întrebările pe care ți le pune. Preotul îți dă canonul și dezlegarea pentru păcatele mărturisite.
Apoi saluți preotul: Lăudat să fie Isus Cristos!
Mergi, dacă este posibil, în biserică, pentru a-ți îndeplini canonul și a-i mulțumi lui Isus pentru harul iertării. Oricum, cât mai repede după Spovadă, din toată inima să spui rugăciunea sau să faci fapta bună cerută de preot. Ai grijă să nu uiți sfaturile primite de la el.
Împlinirea canonului înseamnă recitarea unor rugăciuni sau săvârșirea unor fapte bune, pe care ni le indică preotul la finalul Spovezii, pentru ispășirea pedepsei vremelnice și pentru repararea daunelor și a dezordinii provocate de păcate.
Rugăciunile vor fi de regulă „Tatăl nostru”, „Născătoare de Dumnezeu” sau alta dintre cele mai cunoscute… Dacă vei primi totuși o rugăciune pe care nu o cunoști, nu te teme să îi spui preotului. El fie îți va indica unde găsești acea rugăciune, fie îți va da un alt canon.
Totul de mai sus... pe scurt
- Examinarea conștiinței sau cercetarea cugetului (ne străduim temeinic să ne amintim ce am păcătuit de la ultima Spovadă încoace, folosind chestionarul).
- Părerea de rău sau căința (amintindu-ne ce am greșit, resimțim durere în suflet pentru păcatele făcute; părerea de rău poate fi perfectă, motivată de iubire, sau imperfectă, motivată de frică).
- Propunerea de îndreptare (trebuie să ne dorim să ne îndreptăm viața, să ne străduim să nu mai păcătuim, dar și să evităm ocaziile ce duc la păcat).
- Mărturisirea păcatelor (în fața preotului; trebuie să mărturisim în primul rând toate păcatele de moarte, indicând și de câte ori le-am făcut; dar și păcatele ușoare, mai ales pe acelea pe care le săvârșim des).
- Împlinirea canonului (rugăciunea sau faptele bune pe care ne cere preotul să le facem ca ispășire pentru răul comis).