Să vă fie „da”-ul DA
Când pui o întrebare aștepți să ți se spună adevărul sau să fii mințit? Evident adevărul. Ar fi groaznic să ne îndoim tot timpul, de tot ce ni se spune. Dar pe de altă parte nu primim orice răspunsuri cu încredere oarbă! Evaluăm credibilitatea lor. Știm că oamenii – și noi înșine! – mai mint uneori. Gândește-te la momente în care minciuna altora te-a durut foarte tare. Care ar fi unele consecințe grave ale minciunii asupra relației dintre doi oameni? Ce crezi că îi împinge pe oameni să mintă?
Consecințe ale minciunii:
Ce ne împinge la minciună:
În Predica de pe munte, Isus a spus: „să nu juri deloc” (Matei 5,34). De ce oare? Se pare că în vremea lui Isus, poate într-un fel ca astăzi, oamenii apelau foarte des la jurământ pentru a sublinia că spun adevărul. Ceva de genul: „Jur că mâine dimineață vin la tine să îți aduc ce ți-am promis!” Ce era rău în aceasta? Impresia că doar sub jurământ cineva spune adevărul. Dumnezeu, prin Porunca a opta, ne poruncește să fim sinceri, mărturisind întotdeauna adevărul în cuvinte și în fapte. Și de aceea Isus a adăugat în Predica de pe munte: „cuvântul vostru să fie: ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu” (Matei 5,37). Cu alte cuvinte: ceea ce spui să fie mereu conform realității.
Porunca a opta
Să nu minți.
sau
Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.
Prin Porunca a opta, Dumnezeu interzice minciuna, adică a spune ceva fals cu intenția de a înșela. În sens larg, această poruncă interzice de asemenea:
- deformarea sau ascunderea – parțială ori integrală – a adevărului;
mărturia falsă și jurământul strâmb;
judecata fără temei, bârfa, calomnia;
lingușirea, lăudăroșenia, prefăcătoria.
- judecata fără temei: fără să cunosc bine o persoană, îi pun o etichetă (ex: leneș sau slab la învățătură); aceasta nu reflectă întreg adevărul
- bârfa: spun lucruri adevărate, dar doar negative despre cineva; deoarece cu siguranță există și părți bune la acea persoană, înseamnă că spun adevărul doar parțial
- calomnia: răspândesc informații neadevărate despre cineva, pentru a-l pune într-o lumină proastă
- lingușirea: a-i sublinia cuiva în mod exagerat anumite calități, pentru ca simțindu-se bine să îmi ofere anumite favoruri; este o folosire parțială sau deformată a adevărului
- lăudăroșenia: de data aceasta îmi evidențiez sau exagerez propriile calități, pentru a mă pune într-o lumină bună
- prefăcătoria: a da o aparență falsă (ex: că ești bolnav, fără să fii), pentru a induce pe cineva în eroare
Să mărturisim întotdeauna adevărul în cuvinte și în fapte. Adică cum… în fapte?! De regulă credem că vorbim doar prin cuvinte, dar și faptele noastre vorbesc. Dacă suntem creștini, dar de exemplu când suntem cu colegii nu ne facem semnul crucii când trecem pe lângă o biserică, acesta este un mod de a ascunde adevărul, adică de a minți.
„Credința noastră este viața noastră” – spunea Fericitul Cardinal Iuliu Hossu. Credința trebuie să se vadă în modul în care trăim, în cuvinte și fapte deopotrivă.
Important:
Nu avem obligația de a dezvălui adevărul înaintea aceluia care nu are dreptul să îl cunoască, în special dacă îl va folosi pentru a face rău.
Trebuie să avem conștiința bine formată pentru a discerne situațiile când putem să nu spunem adevărul. Nu avem voie, de exemplu, să ascundem părinților note sau fapte rele, pentru a evita consecințele acestora, ei având dreptul să știe adevărul despre acțiunile copiilor lor.
- Dacă am mințit, trebuie să îndrept cât mai mult cu putință răul pricinuit, mărturisind adevărul înaintea tuturor celor care au fost mințiți.
- Dacă am vorbit de rău pe cineva, trebuie să încerc să repar reputația acestuia – exprimând înțelegere față de slăbiciunile lui și punându-i în valoare calitățile.
Observație: minciuna nu poate fi folosită pentru a face rău, dar nici adevărul. El trebuie spus întotdeauna cu iubire și cu discernământ.
Totul de mai sus... pe scurt
Porunca a opta ne cere să fim sinceri, mărturisind întotdeauna adevărul în cuvinte și în fapte. Mințim atunci când spunem ceva fals cu intenția de a înșela, dar și când, de exemplu, deformăm sau ascundem adevărul, jurăm strâmb, judecăm fără temei, bârfim, lingușim… Dacă am mințit, trebuie să îndreptăm situația, prin mărturisirea adevărului; dacă am stricat reputația cuiva, trebuie să acționăm pentru a o repara.