Sufletul are nevoie de hrană
Ghidurile pentru viața în sălbăticie prezintă o regulă a lui trei: poți rezista 3 minute fără aer, 3 zile fără apă și 3 săptămâni fără mâncare. Dar fără somn? După 3 zile, halucinațiile sunt garantate. Dar nu se știe științific cât rezistă cineva fără somn. Să rămânem însă la hrană: cu siguranță ai preferințe privind felurile de mâncare, dar nu poți avea preferințe legat de a mânca sau nu. Cu toții avem nevoie să mâncăm. Ce crezi, de ce este important să mâncăm? La ce ne ajută în particular anumite alimente?
Așa cum viața trupească nu poate să reziste mult timp, nici să se dezvolte, fără hrană sănătoasă, la fel și viața sufletească are nevoie de hrană, evident spirituală, care îi permite să existe și să crească.
Dumnezeu s-a gândit la aceasta și sunt multe lucruri bune ce ne pot hrăni viața spirituală: rugăciunea, lectura din Biblie, trăirea virtuților… dar există o hrană deasupra tuturor celorlalte, o hrană supremă, iar ea este Euharistia sau Împărtășania.
Preasfânta Euharistie este Sacramentul în care este prezent în mod real însuși Isus Cristos, care ne oferă Trupul și Sângele Său, sub chipul pâinii și al vinului, ca hrană pentru sufletele noastre.
Isus Cristos a instituit Sacramentul Euharistiei la Cina cea de Taină, în Joia Mare, când a binecuvântat pâinea și vinul și le-a dat Apostolilor Săi, spunând:
„Luați, mâncați; acesta este Trupul Meu… Beți din acesta toți, căci acesta este Sângele Meu…”
(Matei 26,26-28).
Alte nume pentru Euharistie:
Cina Domnului; Frângerea Pâinii; Memorialul Pătimirii, Morții și Învierii Domnului; Pâinea Vieții; Sfânta Împărtășanie…
Puterea de a consacra:
Isus le-a dat-o Apostolilor, când le-a spus: „Faceți aceasta în amintirea Mea” (Luca 22,19). Această putere a trecut de la Apostoli la Episcopi, și prin ei la preoți.
Euharistia produce roade minunate în sufletele noastre. Astfel, primirea Euharistiei:
crește unirea noastră cu Cristos și cu Biserica Sa;
face mai fierbinte iubirea noastră pentru Dumnezeu și pentru semeni;
sporește în noi viața divină;
șterge păcatele ușoare și ne întărește împotriva păcatelor de moarte;
reduce înclinarea noastră spre păcat și ne ajută să facem binele.
Te-ai întrebat vreodată de unde vine cuvântul EUHARISTIE? Vine din limba greacă, în care eucharisteō înseamnă a mulțumi, a fi recunoscător. Ne amintim că, la Cina cea de Taină, Isus, „luând pâinea, a mulțumit…” și „luând potirul, a mulțumit…” (Luca 22).
Consumând Euharistia, suntem chemați să devenim persoane euharistice, adică persoane recunoscătoare, care mulțumesc – lui Dumnezeu în primul rând, dar și semenilor; dar și persoane gata de jertfă și de slujire a celor care au nevoie de ajutorul nostru.
O floare dată de un îndrăgostit nu este iubirea lui pentru tânăra care îi este dragă, ci doar un simbol al iubirii lui. O fotografie cu persoana iubită este, similar, o reprezentare a ei, nu ea însăși. Este însă foarte important să înțelegem că în Euharistie sau Împărtășanie, sub chipul pâinii și al vinului, Isus Cristos însuși este prezent în mod real, cu Trupul, Sângele, Sufletul și Dumnezeirea Sa!
Dau mărturie despre Prezența reală numeroase miracole euharistice care au avut loc în Biserica Catolică, precum cel de la Lanciano: în anul 750, pâinea și vinul consacrate de un preot au devenit carne și sânge, fiind păstrate până astăzi nealterate. Acestea au fost studiate inclusiv de oameni de știință, care au confirmat că sunt de origine umană; mai mult, carnea este mușchi al inimii.
Totul de mai sus... pe scurt
În Sacramentul Euharistiei, sub chipul pâinii și al vinului, primim cu adevărat Trupul și Sângele lui Isus Cristos, ca hrană pentru sufletele noastre. Cristos a instituit Euharistia în Joia Mare, la Cina cea de Taină, prin cuvintele: „Luați, mâncați; acesta este Trupul Meu… Beți din acesta toți, căci acesta este Sângele Meu…” (Matei 26,26-28). Puterea de a preface pâinea și vinul în Trupul și Sângele Său, dată de Isus Apostolilor, a trecut de la ei la Episcopi, și prin ei la preoți.