Isus ne invită la ospățul Său sfânt
Dumnezeu ne-a dotat cu o memorie destul de generoasă. Conform oamenilor de știință, memoria unui om bate încă la mare distanță memoria oricărui calculator, chiar dacă la viteză calculatoarele ne întrec. Chiar și cu atâta memorie, avem nevoie să ne notăm lucrurile importante. Scrie mai jos câteva tehnici pe care omul de azi le folosește pentru a nu uita ceva: ora programării la dentist, ziua de naștere a cuiva, dar și o drumeție frumoasă în natură, o serbare la școală…
La Cina cea de Taină, în ultima seară petrecută cu apostolii înainte de pătimirea Sa, Isus a instituit Sacramentul Euharistiei, un mod special prin care să rămână prezent alături de noi, până la a doua Sa venire, și prin care să ne hrănească cu ce este mai bun: cu Sine însuși. Și le-a spus atunci apostolilor: „Faceți aceasta întru amintirea Mea!” (Luca 22,19). Iar Biserica a luat foarte în serios cerința Mântuitorului, așa că astăzi în fiecare clipă undeva pe glob, chiar în mai multe locuri deodată, se celebrează Sfânta Liturghie ca împlinire a acelei porunci.
Important! Liturghia nu este o simplă aducere aminte. O piesă de teatru de Crăciun doar amintește niște evenimente din trecut. Însă la Liturghie participăm la evenimentele pe care le amintește! Astfel:
- când suntem la Liturghie, participăm la Cina cea de Taină – Liturghia este deci un ospăț în care suntem hrăniți cu Trupul și Sângele lui Isus;
- dar în același timp participăm la jertfa lui Isus Cristos pentru noi, pe Cruce – Liturghia este deci o jertfă. Jertfa de pe Cruce și jertfa de la Liturghie sunt o unică jertfă, diferența fiind că pe Cruce Cristos s-a oferit ca jertfă în mod sângeros, iar la Liturghie se oferă în mod nesângeros.
Liturghia are trei părți: o parte pregătitoare, Proscomidia, și două părți principale, Liturghia Cuvântului și Liturghia Euharistică. Iată mai jos enumerate și apoi explicate pe scurt câteva dintre momentele ei importante.
- Pregătirea preotului
- Pregătirea darurilor
- Apostolul
- Evanghelia
- Predica
- Prefacerea / consacrarea
- Împărtășirea
PROSCOMIDIA începe cu pregătirea preotului pentru Liturghie: în primul rând prin rugăciune, iar apoi prin îmbrăcarea veșmintelor (știai că la fiecare veșmânt preotul spune o rugăciune și sărută crucea de pe acel veșmânt?).
Apoi, într-o încăpere mică de lângă altar, numită Proscomidiar – sau pe o măsuță ori într-o firidă din zona altarului – preotul pregătește pâinea și vinul pentru Liturghie. În potir toarnă vin și puțină apă. Pe patenă sau disc pune pâinea: agnețul (o bucată mai mare) ce îl reprezintă pe Cristos, plus mai multe părți mai mici, ce vor fi folosite pentru împărtășirea credincioșilor.
Pâinea trebuie să fie din grâu (dospită sau nedospită), iar vinul din struguri. Ambele trebuie să fie curate (fără alte amestecuri) și nealterate.
Cu binecuvântarea inițială, intrăm în LITURGHIA CUVÂNTULUI, care are în centru, evident, cuvântul Domnului. La un moment dat vom vedea preotul ieșind solemn din zona altarului, ținând Evanghelierul ridicat: este Intratul Mic. Privind Evanghelierul, conștientizăm că Isus Cristos urmează să ne vorbească întreit:
- prin Apostol (o lectură luată din Faptele apostolilor, din scrisori ale apostolilor sau din Apocalipsă);
- prin Evanghelie (un pasaj din una dintre cele patru: după Matei, Marcu, Luca sau Ioan);
- prin predică (atunci preotul ne explică cele ascultate și ne ajută să le aplicăm în viețile noastre).
După ce desface antimisul, preotul iese din nou din altar, acum însă cu darurile, adică cu pâinea și vinul pregătite la Proscomidie: este Intratul cel mare și suntem în LITURGHIA EUHARISTICĂ. Preotul așază darurile pe masa altarului. Acum sunt doar atât, pâine și vin, dar urmează două momente foarte importante:
- Prefacerea sau consacrarea darurilor – repetând cuvintele lui Cristos de la Cina cea de Taină și invocând Spiritul Sfânt, preotul, prin puterea primită prin hirotonire, preface pâinea și vinul în Trupul și Sângele lui Isus Cristos;
- Împărtășirea – credincioșii care sunt pregătiți sufletește și trupește cum se cuvine primesc Euharistia sau Împărtășania.
Liturghia se încheie cu binecuvântarea finală.
Numim TRANSSUBSTANȚIERE prefacerea sau transformarea pâinii și a vinului ce are loc în timpul Sfintei Liturghii. Este o transformare unică. Gândește-te: în natură vedem adesea schimbări ale aparenței sau înfățișării: un cub albastru poate fi vopsit cu roșu – el rămâne în sine tot cub; sau un om arată cumva la 10 ani, altcumva la 50 de ani – dar el rămâne în sine același. Ei bine, transsubstanțierea este unica transformare în care aparența rămâne neschimbată (pâine și vin), dar esența se schimbă (pâinea și vinul devin cu adevărat Trupul și Sângele lui Isus Cristos).
CÂND?
să participăm la Liturghie
Trebuie să participăm la Sfânta Liturghie duminica și în sărbătorile de poruncă. În același timp, Biserica recomandă participarea cât mai deasă, chiar zilnică, dacă se poate.
DE CE?
să participăm la Liturghie
Pentru a-i da lui Dumnezeu cultul cuvenit; pentru a-i mulțumi pentru binecuvântările Sale și a-i cere haruri; pentru ispășirea păcatelor; pentru a uni jertfele noastre cu jertfa Sa.
CUM?
să participăm la Liturghie
De la începutul până la sfârșitul ei; cu evlavie și spirit de reculegere; atenți la lecturi și rugăciuni; activ, dând răspunsurile și cântând împreună cu comunitatea; primind Împărtășania.
Totul de mai sus... pe scurt
Partea pregătitoare a Sfintei Liturghii se numește Proscomidie, pe care preotul nu o săvârșește sub ochii credincioșilor. La Proscomidie preotul se pregătește pe sine, apoi pâinea și vinul ce vor fi consacrate.
Liturghia are două părți mari: Liturghia Cuvântului și Liturghia Euharistică. În cadrul Liturghiei Cuvântului ascultăm Apostolul, Evanghelia și predica. În cadrul Liturghiei Euharistice are loc consacrarea pâinii și a vinului, care devin Trupul și Sângele lui Cristos; și apoi primim Împărtășania sau Euharistia.
Biserica ne cere să participăm la Sfânta Liturghie duminica și în sărbătorile de poruncă. Trebuie să participăm la Liturghie de la începutul până la sfârșitul ei, în mod activ, dând răspunsurile, cântând și mai ales pregătindu-ne sufletul și trupul ca să ne putem împărtăși.