Cinci pași pentru eliberarea de păcat
Localizare: Catehism » Sacramente » Pașii la Spovadă
O problemă complexă este bine să o împarți în probleme mai mici, pe care să le rezolvi pe rând. Să faci curat în toată camera poate părea apăsător, dar dacă împarți: „acum mă ocup de birou, apoi de dulap, apoi de…”, parcă sarcina pare mai ușor realizabilă! Iar în anumite acțiuni trebuie să urmezi pașii într-o ordine anume, altfel nu obții rezultatul dorit. Descrie ce proces dorești tu în pași, că e o rețetă de gătit, cum ajungi tu de acasă la școală, cum să faci un avion din hârtie sau orice altceva.
Un proces prezentat pe pași
Spovada este și ea un proces, cu mai mulți pași. Cu cât îi înțelegem mai bine, cu atât ne vom spovedi mai ușor și mai bine. Atenție: acest proces începe cu mult înainte de a intra la preot pentru Spovadă și nu se termină atunci când plecăm de acolo! Iată pe scurt pașii prin care trebuie să trecem, la sfârșitul cărora suntem iertați, adică dezlegați de păcate.
- 1) Examinarea conștiinței
- 2) Părerea de rău
- 3) Propunerea de îndreptare
- 4) Mărturisirea păcatelor
- 5) Îndeplinirea canonului
Vino, Spirite Sfinte, și luminează-mi mintea ca să îmi aduc aminte de toate păcatele săvârșite cu gândul, cuvântul, fapta și omisiunea. Mișcă-mi inima ca să disprețuiesc toate păcatele mele și să mă căiesc sincer de ele. Întărește-mi voința ca să mă hotărăsc să mă feresc de azi înainte de orice păcat și să nu te mai supăr niciodată. Amin.
Examinarea conștiinței nu trebuie să o facem doar înainte de Spovadă. De fapt, este recomandat să ne examinăm conștiința în fiecare seară, privind la ceea ce am făcut în ziua care a trecut. Acest exercițiu zilnic este de mare folos în creșterea noastră spirituală și ne ajută mai apoi la examinarea conștiinței în vederea Spovezii.
În examinarea zilnică a conștiinței ne gândim la ce am greșit, cerându-ne iertare de la Dumnezeu; precum și la faptele bune făcute, mulțumindu-i atât pentru harul de a face binele cât și pentru ajutorul și prezența Sa alături de noi în diferite momente ale zilei.
Părerea de rău sau căința este durerea pe care o simțim în suflet pentru păcatele comise. Ea presupune și disprețuirea acestor păcate. Părerea de rău poate să fie:
- imperfectă (nedesăvârșită), suficientă pentru iertarea păcatelor prin Spovadă; sau
- perfectă (desăvârșită), care, dacă există și angajamentul mărturisirii lor în fața preotului cât mai degrabă cu putință, ne dobândește imediat iertarea păcatelor, dar nu și permisiunea de a ne împărtăși.
Părerea de rău este imperfectă atunci când izvorăște din teama de judecata lui Dumnezeu, de pedeapsa pentru păcatele noastre, sau din repulsia față de urâțenia păcatului.
Părerea de rău este perfectă atunci când izvorăște din iubirea noastră pentru Dumnezeu, când regretăm faptul că l-am supărat prin păcatele noastre, că am rănit relația noastră cu El.
Doamne Dumnezeul meu, îmi pare rău din adâncul inimii de toate păcatele mele, pentru că prin ele am pierdut harul Tău și Împărăția cerurilor; dar mai mult mă căiesc pentru că, păcătuind, Te-am supărat pe Tine, Părintele meu, atât de mare și atât de bun. Îți făgăduiesc că mă voi strădui din toate puterile, cu ajutorul harului Tău, să nu mai păcătuiesc și să ocolesc ocaziile de păcat. Amin.
Mărturisirea păcatelor este recunoașterea acestora în fața preotului. Mărturisim în primul rând toate păcatele de moarte, indicând și de câte ori le-am făcut. Pentru a progresa în viața spirituală, este recomandat cu tărie să ne mărturisim și păcatele ușoare, mai ales pe acelea pe care le facem des.
La final ne reînnoim înaintea preotului părerea de rău și propunerea de îndreptare. După ce acesta ne dă dezlegarea, ieșind de la Spovadă îi mulțumim lui Isus pentru iertarea obținută și îndeplinim canonul primit de la preot.
Dar dacă am uitat?
Dacă, deși ne-am pregătit bine pentru Spovadă, se întâmplă să uităm vreun păcat de moarte, dezlegarea primită este validă. Dacă ni-l amintim, la următoarea Spovadă vom mărturisi păcatul uitat.
Dar dacă am ascuns?
Dacă, din rușine sau din alt motiv, am ascuns un păcat de moarte, dezlegarea primită nu este validă (nu are efect). Am comis un sacrilegiu și la următoarea Spovadă vom mărturisi sacrilegiul și vom și reface mărturisirea de atunci.
Dacă află cineva?
Iată o veste liniștitoare: toți preoții sunt obligați să păstreze, fără excepții, secretul absolut (numit „sigiliu sacramental”) în legătură cu păcatele mărturisite de credincioși în Spovadă.
Rugăciune înainte de a intra la Spovadă:
Doamne, Dumnezeule, Părintele meu ceresc, primește-mă cu bunătate și îndurare, vreau să fac o Spovadă bună. Știu bine că fără harul Tău nu pot face nimic. De aceea, te rog, trimite pe Spiritul Tău cel Sfânt, care să mă ajute să mă spovedesc cum se cuvine. Ajută-mă să îi spun preotului tot ce am greșit și să nu ascund nici un păcat de moarte. Amin!
Intri, saluți preotul: Lăudat să fie Isus Cristos!
Îngenunchezi sau te așezi pe scaun și, făcând semnul Sfintei Cruci, spui: Binecuvântați-mă, părinte, ca să-mi pot mărturisi toate păcatele drept și cum se cuvine.
Dacă nu ești la Prima Spovadă, spui: M-am spovedit ultima dată: ... (spui când sau cât a trecut de la ultima Spovadă și dacă ți-ai îndeplinit canonul primit atunci).
Apoi spui: Mărturisesc lui Dumnezeu și dumneavoastră, părinte, că de atunci am făcut următoarele păcate: ... (începi cu cele uitate la ultima Spovadă sau pe care le-ai ascuns; îți mărturisești cu sinceritate și părere de rău toate păcatele, așa cum ți le-ai amintit când ai făcut examinarea conștiinței, fără să ascunzi vreun păcat de moarte).
La finalul mărturisirii păcatelor, adaugi: Îmi pare rău din toată inima de toate păcatele mele, și de cele de care nu îmi aduc aminte, pentru că prin ele l-am supărat pe Dumnezeu. Mă voi strădui din toate puterile, cu ajutorul harului, să nu mai păcătuiesc și să ocolesc ocaziile de păcat.
Asculți sfaturile preotului, răspunzi la întrebările pe care ți le pune. Preotul îți dă canonul și dezlegarea pentru păcatele mărturisite.
Apoi saluți preotul: Lăudat să fie Isus Cristos!
Mergi, dacă este posibil, în biserică, a-i mulțumi lui Isus pentru harul iertării și pentru a-ți îndeplini canonul. Ai grijă să nu uiți sfaturile primite de la preot.
Rugăciune după Spovadă:
Domnul și Dumnezeul meu, cât de bun ai fost cu mine: mi-ai iertat toate păcatele; mi-ai dat înapoi harul sfințitor. Îți mulțumesc din toată inima. Mă voi strădui de azi înainte să mă port mai bine, să nu te mai supăr prin păcat. Ajută-mă și întărește-mă cu harul Tău, fără de care nu pot face nici un bine. Fă să rămân statornic în bine până la sfârșit. Preasfântă Marie, Maica lui Dumnezeu și a mea, roagă-te pentru mine, ca să nu îl mai supăr pe Fiul Tău preaiubit, Mântuitorul meu, Isus Cristos. Amin!
Îndeplinirea canonului înseamnă recitarea unor rugăciuni sau săvârșirea unor fapte bune, pe care ni le indică preotul la finalul Spovezii, pentru ispășirea pedepsei vremelnice și pentru repararea daunelor și a dezordinii provocate de păcate. Dacă nu îți poți face canonul imediat după Spovadă, străduiește-te să îl îndeplinești cât mai repede, pentru ca să nu îl uiți.
Rugăciunile vor fi de regulă „Tatăl nostru”, „Născătoare de Dumnezeu” sau o alta dintre cele mai cunoscute. Dacă vei primi totuși o rugăciune pe care nu o cunoști, nu te teme să îi spui preotului. El fie îți va indica unde găsești acea rugăciune, fie îți va da un alt canon.
Resurse video
Totul de mai sus... pe scurt
Pașii la Spovadă sunt:
- Examinarea conștiinței sau cercetarea cugetului (ne străduim temeinic să ne amintim ce păcate am comis de la ultima Spovadă încoace, folosind un chestionar).
- Părerea de rău sau căința (amintindu-ne ce am greșit, simțim durere în suflet pentru păcatele făcute; părerea de rău poate fi imperfectă, izvorând din teamă, sau perfectă, izvorând din iubire).
- Propunerea de îndreptare (voința fermă de a ne îndrepta viața, de a nu mai păcătui și de a evita toate ocaziile care ne conduc la păcat).
- Mărturisirea păcatelor (în fața preotului; trebuie să mărturisim în primul rând toate păcatele de moarte, indicând și de câte ori le-am făcut; dar și păcatele ușoare, mai ales pe acelea pe care le facem des).
- Îndeplinirea canonului (rugăciunea sau faptele bune pe care ne cere preotul să le facem ca ispășire pentru păcatele comise).