O nouă etapă importantă

Poarta vieții sacramentale a oricărui creștin este, desigur, Botezul, cerut de părinți din dorința ca și copilul lor să fie integrat în familia lui Dumnezeu, să aibă o relație cu El în și prin Biserică. Nașii au făcut atunci mărturisirea de credință în numele copilului, pentru ca mai apoi acesta să își dezvolte el însuși relația cu Dumnezeu și să ajungă să își mărturisească singur credința.

Următorul pas important vine la vârsta la care, având deja conștiința binelui și a răului, copilul poate să recunoască păcatul din viața sa și, prin urmare, poate face Prima Spovadă și se poate pregăti cum se cuvine pentru Prima Împărtășanie solemnă – pentru a participa de acum încolo pe deplin la viața sacramentală comunitară.

Iată ce scria despre acest moment pr. Nicolae Brînzeu în 1934: „Prima Împărtășanie se face numai odată în viață. De impresiile ce le lasă ea, depinde în mare parte zelul și devoțiunea cu care își face copilul Împărtășaniile de aici înainte, până la sfârșitul vieții lui. De aceea trebuie bine pregătite atât dispoziția sufletească a copiilor, cât și condițiile externe, în care are să se facă Prima Împărtășanie” (Instr). Iar câțiva ani mai târziu, în 1942, Fericitul Episcop Ioan Suciu spunea în același sens: „De felul în care este pregătită prima întâlnire a sufletului cu Isus, adică prima Sfântă Împărtășanie, atârnă în cea mai mare parte credința și evlavia pentru restul vieții” (PÎ, p. 5).

Fiind începutul unei noi etape importante, cu toții ne dorim ca experiența pregătirii pentru cele două Sacramente să fie una dublu‑pozitivă: pozitivă pentru copil, care nu doar să rămână cu o amintire frumoasă după acest parcurs, ci în primul rând să aibă un start bun în primirea continuă și frecventă, pentru tot restul vieții, a Spovezii și a Euharistiei; și pozitivă pentru parohie, care să poată spera justificat în rodirea seminței plantate cu competență, grijă și iubire în sufletul unui credincios – în curând tânăr, apoi adult – care să își cunoască și să își trăiască la modul serios credința, integrat în comunitatea parohială.