Poruncile sunt un dar de la Dumnezeu
A fost odată o insulă, cam izolată de restul lumii. Într-o zi, un vapor a oprit acolo și a descărcat o sută de mașini. Oamenii de pe continent au avut grijă să le dea celor de pe insulă manualul despre cum se pornește mașina, cum se alimentează, cum se manevrează, dar au uitat să le lase manualul cu regulile de circulație. Și au plecat. Ce crezi că s-a întâmplat în scurt timp pe insulă?
Da! A fost un dezastru. Accidente peste accidente! Din fericire, după o vreme au primit și manualul cu regulile de circulație. „Ce dar minunat!”, au exclamat insularii, bucuroși că acum pot folosi mașinile cu adevărat spre binele lor. Ei bine, probabil așa ceva nu s-a întâmplat vreodată, dar ne poate ajuta să înțelegem ceva ce chiar a avut loc: Dumnezeu a oferit omenirii un dar minunat – darul Poruncilor. Ele ne ajută să nu avem „accidente” în diversele noastre relații; mai mult, Poruncile reprezintă temelia pentru o viață fericită.
De fapt, Dumnezeu a înscris în fiecare om regulile privind cum să trăim (așa numita lege morală naturală), dar, din cauza păcatelor, oamenilor le este greu să recunoască și să asculte de această lege interioară. Ce a făcut atunci Dumnezeu? După ce a eliberat poporul evreu din robia egipteană l-a condus pe Muntele Sinai. Acolo l-a chemat pe Moise, căruia i-a dat Zece Porunci (Decalogul), scrise de El pe două table de piatră. Iată-le:
- Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alți dumnezei în afară de Mine,
să nu îți faci chip cioplit, ca să te închini lui. - Să nu rostești numele lui Dumnezeu în zadar.
- Adu-ți aminte să sfințești ziua Domnului.
- Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să trăiești mult și bine pe pământ.
- Să nu ucizi.
- Să nu faci fapte necurate.
- Să nu furi.
- Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.
- Să nu poftești femeia aproapelui tău.
- Să nu poftești nici un lucru al aproapelui tău.
Primele 3 Porunci privesc relația noastră cu Dumnezeu și îndatoririle noastre față de El; următoarele 7 privesc relația noastră cu semenii și îndatoririle noastre față de ei.
Poruncile se găsesc în Biblie în Cartea Exodului (cap. 20), respectiv în Cartea Deuteronomului (cap. 5).
După mai bine de o mie de ani, Isus Cristos a rezumat aceste 10 Porunci în Porunca Iubirii: „Să îl iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta. […] Să îl iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Marcu 12,30-31). Astfel, a subliniat motivația care trebuie să stea, pentru noi, la baza respectării și trăirii lor: iubirea!
DE CE?
ne-au fost date
Pentru că Dumnezeu ne iubește și știe ce este cel mai bine pentru noi.
PENTRU CINE?
au fost date
Pentru toți oamenii, ca să fie liberi și să trăiască viața din plin.
CUM?
pot fi respectate
Ascultându-ne conștiința și ajutați fiind de harul lui Dumnezeu.
Conștiința este o „voce” interioară, care ne spune dacă un gând, o acțiune, o dorință sunt bune și de urmat, sau rele și astfel de evitat.
Totul de mai sus... pe scurt
Dumnezeu, cunoscând cel mai bine omul, ce este bine și ce este rău pentru el, a înscris în inima acestuia legea morală naturală, iar după ce a scos poporul evreu din sclavia egipteană, a scris-o și pe două table de piatră, pe care le-a dat lui Moise, pe Muntele Sinai: este vorba despre cele Zece Porunci sau Decalogul. Scopul Poruncilor dumnezeiești este să îl ajute pe om să trăiască cu adevărat liber, în comuniune cu Creatorul său și în armonie cu semenii săi. Primele trei se referă la iubirea față de Dumnezeu, iar celelalte șapte la iubirea față de aproapele nostru.
Este timpul să verificăm cunoștințele!
3 - relația cu Dumnezeu,
7 - relația cu semenii
(Să îl iubești pe Domnul... să îl iubești pe aproapele...)