Viața este sacră
Poate părea cea mai inutilă cerere: să nu ucizi! Ispita de a minți, chiar și de a fura, de a lua ceva ce nu ne aparține, am avut-o cu toții… dar de a ucide?! Și totuși, sunt unii care din păcate o fac. Oprește-te puțin să te gândești cum ai argumenta cuiva că nu este bine să ucizi. Da, nouă ni se pare evident, dar nu putem răspunde cu: „Pentru că nu e bine”. Ce motive solide și raționale am putea oferi?
Să observăm cât de serios ia chiar și statul uciderea cuiva: există oameni care au ca meserie să îi găsească pe cei ce au ucis pe cineva; o crimă pune în mișcare un adevărat mecanism în care intră polițiști, medici legiști și specialiști în tot felul de domenii. Apoi vine rândul judecătorilor și, în fine, al celor ce întrețin închisorile. Nu este de glumă! Dar motivul „pentru că vei ajunge la închisoare”, în timp ce este foarte solid, nu merge la rădăcina problemei. În cele din urmă, uciderea este gravă pentru că atentează la ceva sacru (adică sfânt): viața omului – un dar primit de la Dumnezeu (prin părinții noștri) pe care noi trebuie să îl administrăm cu înțelepciune.
Drept urmare, Dumnezeu este stăpânul vieții, iar noi trebuie să respectăm viața
- de la începutul și până la sfârșitul ei,
- pe cea trupească, dar și cea sufletească,
- atât a aproapelui nostru, cât și a noastră.
Porunca a V-a
Să nu ucizi.
Dumnezeu interzice toate acțiunile
- care vatămă viața trupească a aproapelui nostru (omor, avort, eutanasie, răpire, tortură, mutilare, bătaie, rănire, orice rău făcut împotriva sănătății lui), inclusiv colaborarea la astfel de acțiuni; dar și tot ce poate conduce la conflicte, și de aici la rănirea sau chiar moartea cuiva (ura, mânia, cearta, înjurătura, bullying-ul…)
- care vatămă viața sufletească a aproapelui nostru, precum a-l îndemna sau împinge chiar, prin cuvinte sau prin fapte, la păcat
- TU ȘTIAI? 73% dintre elevii din România au fost martorii unei situații de bullying în mediul școlar;
- 3 din 10 copii sunt excluși în mod constant din grupul de colegi;
- 3 din 10 copii sunt amenințați cu bătaia sau lovirea de către colegi;
- 1 din 4 copii a fost umilit în fața colegilor. (sursa)
Trebuie să avem grijă și de propria viață și sănătate. De aceea sunt condamnate:
- sinuciderea;
- auto-provocarea de răni;
- punerea în pericol sau în primejdie de moarte în mod inutil;
- folosirea oricăror substanțe nocive;
- un stil de viață nesănătos;
- necumpătarea la mâncare ori băutură.
Important:
în caz de legitimă apărare,
când este în pericol viața sau sănătatea proprie,
precum și când este amenințată în mod grav comunitatea/țara,
dacă reacția este pe măsura atacului, vina pentru vătămarea sau uciderea atacatorului este diminuată sau chiar anulată.
Totul de mai sus... pe scurt
Porunca a cincea ne cere să respectăm viața, pentru că este sacră. Dumnezeu și nu omul este stăpânul vieții, de la începutul și până la sfârșitul ei. În forma cea mai gravă, Porunca este încălcată prin omucidere și prin sinucidere – păcate ce nu pot fi reparate. Sunt încălcări însă și violența, fizică și verbală deopotrivă. Și cine se mânie încalcă Porunca: din mânie se naște violența, din violență crimele. Există și acțiuni prin care ne vătămăm propria noastră viață trupească (ex: un stil de viață nesănătos). În fine, a conduce pe cineva la păcat înseamnă a duce la moartea lui spirituală, lucru condamnat tot de Porunca a cincea.