Mamă, tată, vă iubesc!
Cum ar fi ca un prieten bun să îți fi cumpărat de-a lungul timpului cadouri multe… dar să fi uitat să ți le dea? Ar fi cam… zero, nu? Desigur, intenția contează, dar dacă tu nici măcar nu știi că le-a luat?! Ar semăna cu situația cuiva care ar scrie scrisori frumoase unui prieten, dar nu le-ar expedia. Cam așa este și cu recunoștința. De multe ori ea există în inima noastră, dar nu o transmitem. Gândește-te așadar la ziua de azi, de ieri, la săptămâna aceasta, și identifică măcar 4-5 dintre motivele de recunoștință. Poate fi o întâmplare frumoasă, o mâncare bună, ceva ce ai primit…
Este un fapt cunoscut că persoanele recunoscătoare sunt mai fericite! Și adevărul este că suntem binecuvântați cu multe lucruri, persoane, situații… Dacă este să mergem la „rădăcina” motivelor noastre de recunoștință, ajungem desigur la Dumnezeu, dar observă că multe, multe, multe dintre binecuvântările de la El vin prin părinții tăi. Modul în care se îngrijește Domnul de un copil al Său – haine, hrană, educație și altele mii – este în principal prin părinții lui. Chiar și viața pe care El o dă oricărui copil al Său o dă colaborând cu părinții lui. De aceea, Decalogul, după ce a vorbit despre Poruncile legate de Dumnezeu, face trecerea spre semeni prin Porunca a IV-a, care îi privește pe cei mai importanți dintre semenii noștri: părinții înșiși. Prin Porunca a IV-a Dumnezeu ne poruncește să îi respectăm, să îi iubim, să îi ascultăm și să îi ajutăm pe părinții noștri, dar și pe bunici, pe rudele care au grijă de noi.
Porunca a IV-a
Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să trăiești mult și bine pe pământ.
- De ce trebuie să ne cinstim părinții? Pentru că ei îl reprezintă în familie pe Dumnezeu și din recunoștință pentru darul vieții primit prin ei și pentru toată grija pe care ne-o poartă.
- Care ne va fi răsplata dacă respectăm această Poruncă? Binecuvântarea lui Dumnezeu în lumea aceasta și viața fericită în lumea de apoi.
Arătăm cinste părinților (și bunicilor, rudelor și altor persoane ce ne îngrijesc) atunci când:
- ne purtăm frumos cu ei și căutăm să nu îi supărăm;
- ne arătăm iubirea față de ei prin cuvinte și gesturi;
- le arătăm recunoștință pentru tot ceea ce fac pentru noi;
- îi ascultăm și le prețuim sfaturile și părerile;
- ne rugăm lui Dumnezeu pentru ei;
- îi ajutăm la nevoie, în boală și la bătrânețe;
- nu îi disprețuim sau batjocorim;
- nu ne este rușine de cine sunt ei.
Există datorii ale părinților față de copii?
Da. Ei au datoria:
- de a-și crește copiii în credința creștină;
- de a-i iubi și a-i respecta;
- de a se îngriji, după posibilități, de nevoile lor materiale, de formarea lor umană și spirituală;
- de a se ruga pentru ei.
Porunca a IV-a se mai referă și la alte persoane?
Da. Datorăm respect și ascultare (în domeniul lor de autoritate) celor ce au o responsabilitate privind:
- educația noastră (ex: profesori, cateheți)
- viața noastră spirituală (ex: preoți, călugărițe)
- sănătatea noastră (ex: medici, asistente)
- siguranța noastră (ex: polițiști, militari)
- bunăstarea noastră (ex: primar, președinte)
Totul de mai sus... pe scurt
Porunca a patra ne arată că după Dumnezeu, primii pe care trebuie să îi cinstim sunt părinții noștri, pentru că ei îl reprezintă în familie pe Dumnezeu, și din recunoștință pentru darul vieții primit prin ei și pentru toată grija pe care ne-o poartă. Cinstea și respectul cerute de această Poruncă se extind de la părinți la celelalte rude și persoane care se îngrijesc de noi, de viața, educația și siguranța noastră (bunici, profesori, cateheți, superiori, autorități…). Respectăm această Poruncă atunci când arătăm recunoștință părinților, când îi iubim, când ascultăm de ei, când ne rugăm pentru ei și când îi ajutăm după puterile noastre, acum, dar și când vor fi în vârstă. Test