Mai presus de oricine și orice
Enumeră trei filme favorite ale tale. Sau trei cărți favorite ale tale. Cum le-ai ales? Cum ar arăta o listă cu mâncărurile, animalele și/sau sporturile tale favorite? Ce spui: ar trebui ca astfel de liste să fie aceleași la toți copiii?
Când spunem că un film sau o mâncare ne sunt favorite luăm în calcul cum ne-au făcut să ne simțim, dar și cât de mult ne-a rămas mintea sau chiar inima la ele. Luat de entuziasm, cineva ar putea spune chiar: „Ador înghețata! Ador formația X sau cartea Y!” Ei bine, conform dicționarului, a adora se poate referi la a-ți plăcea ceva la nebunie, dar mai există un sens important: a adora = a aduce cult, a te închina. Evident că nimeni nu s-ar închina în fața unei înghețate. De fapt, în acest al doilea sens, adorarea se cuvine exclusiv lui Dumnezeu! Și nu este o chestiune de preferință: noi toți trebuie să îl adorăm pe Dumnezeu.
Porunca I
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alți dumnezei în afară de Mine, să nu îți faci chip cioplit, ca să te închini lui.
- Pe Dumnezeu îl adorăm pentru Sine însuși.
- Pe sfinți, în mod deosebit pe Fecioara Maria, îi cinstim sau venerăm ca slujitori și prieteni ai Săi, ca modele de sfințenie pentru noi.
- Mai cinstim sau venerăm:
- îngerii
- crucifixul
- moaștele (relicvele) sfinților și
- icoanele.
- Pe Dumnezeu îl rugăm să ne ajute prin atotputernicia Sa.
- Pe sfinți îi rugăm să mijlocească pentru noi înaintea lui Dumnezeu.
Știi că cei din familie te iubesc, că în inima lor ocupi un loc special. Dar de unde știi? Nu poți face o radiografie ca să vezi iubirea pe inima părinților sau bunicilor tăi. Îți este însă clar din cum îți vorbesc, din ceea ce fac pentru tine. De fapt, o iubire doar interioară, care nu se manifestă la exterior, cu greu poate fi numită iubire. În mod similar, cultul pe care noi i-l aducem lui Dumnezeu (sau închinarea adusă Lui) are două dimensiuni sau forme:
- cultul interior: prin trăirea virtuților teologale (credința, speranța și iubirea), prin rugăciune personală…
- cultul exterior: prin cuvinte și fapte – de exemplu participând la Sfânta Liturghie și la alte celebrări religioase, făcând diferite gesturi creștine (ex: îngenunchere, semnul Sfintei Cruci)…
CREDINȚA
virtutea teologală prin care noi credem în Dumnezeu și primim ca adevărat tot ceea ce ne-a descoperit El și ne învață Biserica
SPERANȚA
virtutea teologală prin care așteptăm cu încredere împlinirea tuturor promisiunilor lui Dumnezeu: ajutorul Lui în viața de acum, iertarea păcatelor, învierea din morți și viața veșnică
IUBIREA
virtutea teologală prin care îl iubim pe Dumnezeu mai presus de oricine și de orice, chiar și decât viața noastră, pentru El însuși
„Să nu îți faci chip cioplit, ca să te închini lui.” Își mai fac astăzi oamenii „chipuri cioplite” la care să se închine? Evreii s-au închinat, de exemplu, după ieșirea din Egipt, unui vițel de aur. Am putea crede că astfel de lucruri țin de trecut, că astăzi nimeni nu mai are astfel de idoli…
Dar de fapt idolii, sau „chipurile cioplite”, există și astăzi, fiind orice lucru, persoană sau preocupare care ajunge pentru noi mai de preț decât Dumnezeu însuși.
Încălcări ale Poruncii I legate de virtuțile teologale
- împotriva credinței: a nu cunoaște învățătura creștină, a nu o crede sau a nu o mărturisi prin cuvânt și faptă; a ne lepăda de credință sau a o batjocori
- împotriva speranței: a ne pierde încrederea în Dumnezeu; a cădea în disperare; prezumția
- împotriva iubirii: a fi indiferenți sau nerecunoscători față de iubirea divină; lenea spirituală sau ura față de Dumnezeu
Alte încălcări ale Poruncii I
- a respinge sau a refuza adevărul că Dumnezeu există (ateismul)
- a pune la încercare bunătatea și atotputernicia lui Dumnezeu (ispitirea lui Dumnezeu)
- a cumpăra sau a vinde bunurile spirituale (simonie)
- a necinsti locurile, persoanele sau lucrurile sacre (sacrilegiu)
- a nu respecta făgăduințele făcute lui Dumnezeu
- a crede în superstiții, descântece, predicții din horoscop, în ghicitul în cărți, în palmă sau cafea
- a practica vrăjitoria, magia, spiritismul
Totul de mai sus... pe scurt
Porunca I ne cere să îl recunoaștem pe Dumnezeu ca Domn și Stăpân al întregului univers, dar mai ales al vieților noastre. Facem aceasta când credem în Dumnezeu, ne punem speranța în El și îl iubim; când ne rugăm Lui, când ne trăim și ne mărturisim credința. Încălcăm Porunca I când arătăm lipsă de respect față de Dumnezeu, dar și față sfinți, față de persoane, acțiuni, lucruri sau locuri consacrate Lui. Orice obiect, persoană, preocupare sau dorință care ajung să fie în viața noastră mai importante decât Dumnezeu devin idoli, fapt condamnat de aceeași Poruncă. În fine, tot păcate împotriva Poruncii I facem când credem în superstiții, horoscop, astrologie, ghicit în palmă, magie, vrăjitorie, spiritism…